”Bunic”-”Abuelo” Norma Segades Manias (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

BUNIC

Un nume în oglinzi.
Santa Fe,1956

Meseria sa era absența
Navigator
în atâtea singurătăți succesive
de atâtea stări de părăsire corosive
de atâta aspru râu 
coleric
își întindea pupilele de orizont
și legat de timonul nostalgiei sale
semnala direcții provelor
care
întotdeauna 
îl aduceau înapoi
Bronzat.
Cu sorii Galiciei
-sori de tăceri proscrise-
țâșnește în memoria pielii sale
de sânge de un tată aventurier
ridica îndărătnice răzvrătiri
strica ceasurile
structurile
înhala
pe cărări necunoscute
filamentele tabacului său negru
Zice că nu era ușor
că certa...
Pentru mine a fost un zâmbet
culegând
ciorchinii zemoși din vița-de-vie
rubinii
nucleului gălbui
a fost acea mână care mi-a înălțat copilăria
în complicitatea ritualelor sale
și a înlânțuit 
lumina memoriei mele
la cheiul natural al amintirii sale



ABUELO

Un nombre en los espejos.
Santa Fe, 1956

Su oficio era la ausencia
Navegante
de tantas sucesivas soledades
de tantas orfandades corrosivas
de tanto río áspero
colérico
tendía sus pupilas de horizontes
y amarrado al timón de su nostalgia
señalaba los rumbos a las proas
que
siempre
lo traían de regreso
Moreno.
Con los soles de Galicia
-soles de silenciosos ostracismos-
fluyendo a la memoria de sus pieles
por la sangre de un padre aventurero
enarbolaba tercas rebeldías
alteraba relojes
estructuras
inhalaba
en anónimas veredas
sus filamentos de tabaco negro
Dicen que no era fácil
que reñía ...
Para mí fue una risa
vendimiando
los racimos jugosos de la parra
los rubíes
al núcleo amarillento
fue aquella mano que erigió mi infancia
en la complicidad de sus rituales
y encadenó
la luz de mi memoria
al muelle natural de su recuerdo

de NORMA SEGADES-MANIAS