”Parabolă”-”Parábola"de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)
André Cruchaga |
PARABOLĂ
Aici e drumul pe care ziua ni-l pune în papuci. Oare e
picătura viselor ce se extinde în mijlocul rădăcinilor sufletului,
sau e fragmentul de strălucire care foșnește?
—Cineva mi-a zis că drumul e un caiet infinit ce se leagă
propriului ochi și că, după caz, fiecare seceră miriștea sau nesfârșirea.
Drumul vieții, între timp, —mi-a zis altul, un hâtru—,
e ca un licurici pe ramura umbrelor. Acolo orice înălțare
poate fi moartea ta.
Altul, diafan în coștiința sa, îmi zice că drumul sigur e acel
spațiu unde călătorul poate da la o parte molia.
Nu ne poate înșela parcinomia tarantulelor, nici vulturul
cu condiția zborului său nemăsurat.
(A zbura e cea mai mare îndrăzneală, însă nu întotdeauna e ușor când s-a
stat mult timp în mușuroi sau legat de trunchiul copacului.)
Barataria, 24.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
PARÁBOLA
Aquí el camino que el día nos
pone en nuestros zapatos. ¿Es acaso
la gota de los sueños que se
extiende en medio de las raíces del aliento,
o es el fragmento de resplandor
que cruje?
—Alguien me dijo que el
camino es un cuaderno infinito que se anuda
al propio ojo y que según el
caso, cada quien siega el rastrojo o el sinfín.
El camino de la vida,
entretanto, —me dijo otro, un socarrón—,
es como una luciérnaga en la
rama de las sombras. Ahí cualquier alzada
puede ser tu muerte.
Otro, diáfano en su
conciencia, me dice que el camino seguro es aquel
espacio donde el
caminante puede hacer a un lado la
polilla.
No puede engañarnos la
parsimonia de las tarántulas, ni el zopilote
a condición de su vuelo
desmedido.
(Volar es la mayor audacia, pero no siempre es fácil
cuando se ha permanecido mucho tiempo en hormiguero o amarrado a tronco de
árbol.)
Barataria, 24.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM
Comentarios
Publicar un comentario