”Rugăminte”-”Súplica"de Sofía Rodríguez García. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.
RUGĂMINTE
Înfățișează-mi dimineața sub umbrele dalei,
du-mă spre corzile viorii pictate,
destramă trei fraze roșii cu căldura pardoselii
lasă candela tremurătoare să ți se sufoce în piele.
Nu-mi da indicații,
sudoarea îmi acoperă loviturile trupului,
copitele îți lungesc tentaculele
și zborul ți se încarcă de motoare cu ace
Ce importă dacă mă împodobește trădarea?
Aduce adieri ce mă îndeamnă spre tine
Și minciuna te spoiește?
vântul întunecat nu e lamentarea ta
nici o taină în delir
Poate că aici- în marea mea de valuri atât de șovăielnice-
puțina înțelepciune te nesocotește
cerc depărtat într-o parașută de sarcasme
îți salvează privirea cu o îmbrățișare rece
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan
Sofía Rodríguez García |
SÚPLICA
Cuéntame
la mañana bajo las sombras de la baldosa,
transpórtame
hacia las cuerdas del violín pintado,
desbarata
tres frases rojas con el calor del piso
permite
el candil llameante ahogarse en tu piel.
No
me hables con indicaciones,
el
sudor me cubre las bofetadas del cuerpo,
las
pezuñas te alargan los tentáculos
y
tu vuelo se carga con motores de agujas
¿Qué
importa si el engaño me engalana?
Trae
brisas que me encaminen hacia ti
¿Y
si la mentira te luce?
el
viento oscuro no es tu lamento
ni
un secreto en el delirio
Puede
que aquí -en mi mar de tan torpes olas-
te
transgreda la poca sensatez
corra
lejana en un paracaídas de sarcasmos
y
un gélido abrazo te socorra la mirada
Comentarios
Publicar un comentario