”Rugăminte”-”Súplica"de Sofía Rodríguez García. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

RUGĂMINTE


Înfățișează-mi dimineața sub umbrele dalei,
du-mă spre corzile viorii pictate,
destramă trei fraze roșii cu căldura pardoselii
lasă  candela tremurătoare să ți se sufoce în piele.

Nu-mi da indicații,
sudoarea îmi acoperă loviturile trupului,
copitele îți lungesc tentaculele
și zborul ți se încarcă de motoare cu ace


Ce importă dacă mă împodobește trădarea?
Aduce adieri ce mă îndeamnă spre tine
Și minciuna te spoiește?
vântul întunecat nu e lamentarea ta
nici o taină în delir


Poate că aici- în marea mea de valuri atât de șovăielnice-
puțina înțelepciune te nesocotește 
cerc depărtat într-o parașută de sarcasme
îți salvează privirea cu o îmbrățișare rece 
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan

Sofía Rodríguez García

SÚPLICA

Cuéntame la mañana bajo las sombras de la baldosa,

transpórtame hacia las cuerdas del violín pintado,

desbarata tres frases rojas con el calor del piso

permite el candil llameante ahogarse en tu piel.

No me hables con indicaciones,

el sudor me cubre las bofetadas del cuerpo,

las pezuñas te alargan los tentáculos

y tu vuelo se carga con motores de agujas

¿Qué importa si el engaño me engalana?

Trae brisas que me encaminen hacia ti

¿Y si la mentira te luce?

el viento oscuro no es tu lamento

ni un secreto en el delirio

Puede que aquí -en mi mar de tan torpes olas-

te transgreda la poca sensatez

corra lejana en un paracaídas de sarcasmos

y un gélido abrazo te socorra la mirada