"Elegía para los dos"-"Elegie pentru amândoi"de Vasilica Ilie (traducido al español por Elisabeta Botan)
 |
| Vasilica Ilie |
Elegía para los dos
En nuestra vida, efímera
nos hemos encontrado
mujer y hombre
y hemos partido
sin decirnos "adiós"...
Quizás, algún día,
nos encontraremos de nuevo
en un bosque:
yo claro,
tú árbol.
Si tus ramas
pasaran la frontera
las voy a recibir
que acaricien
mi luz.
De tu sombra
me haré cobijo
de sol
y en la primavera
renaceré en tu tronco
como una novia.
Recibiré
cada día, tu abrazo,
hasta que un día
cuando serás tueco
y yo una viuda
eternamente desconsolada.
Y aún así
en nuestro paso efímero
yo claro,
tú árbol,
algo nos unirá:
en cada anillo
voy a rascar
nuestra historia.
Elegie
pentru amândoi
În
viaţa noastră, efemeră,
ne-am
întâlnit
femeie
şi bărbat
dar
am plecat
fără
să ne luăm „adio”...
Poate,
cândva,
ne
vom reîntâlni
într-o
pădure:
eu
luminiş,
tu
copac.
Dacă
crengile tale
vor
depăşi hotarul
le
voi primi
să-mi
mângâie
lumina.
Din
umbra ta
mi-oi
face adăpost
de
soare
iar
primăvara
voi
renaşte
la
trunchiul tău
ca
o mireasă.
Îţi
voi primi
în
fiecare zi, îmbrăţişarea,
până-ntr-o
zi
când
vei fi
o
simplă buturugă
iar
eu o văduvă
pe
veci nemângâiată.
Şi
totuşi
în
trecerea aceasta efemeră
eu
luminiş,
tu
copac,
ne
va lega ceva:
pe
fiecare inel
voi
scrijeli
povestea
noastră.
Comentarios
Publicar un comentario