”Cenuși”-”Cenizas”de Carlos Augusto Pereyra (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Carlos Augusto Pereyra 

CENUȘI

De câte ori a fost seara cenușă
în gurile noastre,
și cerul a lăsat să cadă ploaia
închisă și impenitentă;
nu schimbă sărutul nici îmbrățișarea,
doar insipiditatea ca un ac înțepând
sufletul.
Poate că acum nu mai există resturi din neliniștea
acelor timpuri,
pe pământul care a rămas tare și uscat,
cu soarele inclement al verilor,
dar sufletul încă mai are gust de cenușă,
a cenușă funebră, cenușă amară,
chiar dacă seara nu burnițează.

CENIZAS

Cuantas veces la tarde fue ceniza

en nuestras bocas,

y el cielo dejó caer una lluvia

cerrada e impenitente;

no cabían el beso ni el abrazo,

solo como una aguja la desazón punzando

el alma.

Quizás ya no haya restos del desasosiego

de aquellos tiempos,

en la tierra dura y seca que fue quedando,

con el sol de veranos inclementes,

pero el alma aún sabe a ceniza,

a fúnebre ceniza, ceniza amarga,

aunque no brizne la tarde.