”Poem(a) de Zhivka Baltadzhieva (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

 Zhivka Baltadzhieva

Poem

Am în vene  un cuvânt de iarnă,
un coagul
ce avansează și avansează. Un absorbant de lumină,
o lamină de aur negru nano-structurată,
și absoarbe toată lumina. Un cuvânt lipsit de dragoste,
un cuvânt autist. Lovește zidurile cu fruntea însângerată.
Se agită. Se agită. Ceea ce a fost imaginat și obloanele albastre 
ale amintirii se topesc în durerea lui. Doar șarpele
continuă să fie o rază ce deschide focul, galben și imediat,
pe prag.

  

Poema

Tengo una palabra de invierno en mis venas,

un coagulo

que avanza y avanza. Un desluminador,

una lamina de oro negro nanoestructurada,

que absorbe toda la luz. Una palabra falta de cariño,

una palabra autista. Con la frente sangrante golpea los muros.

Se agita. Se agita. Se funden las contraventanas azules

del recuerdo y de lo imaginado en su dolor. Solo la sierpe

sigue siendo un rayo que se dispara, amarillo e inmediato,

en el umbral.