"Las bodas de plata"-"Nunta de argint"de Nicolae Băciuț (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Nicolae Băciuț

LAS BODAS DE PLATA


Justo cuando olía a primavera
volviste, novia de blanco;
pero hasta a ti hay un verano,
nada asciende,
nada desciende,
sólo huele a primavera.



Mi prometida con escamas de cera,
piérdete en aguas,
retírate en peces,
crece
en la hierba de las orillas,
porque no hay boda,
no habrá
más que un margen de día
clavado con clavos –
otro Cristo
nos acompañará
el blanco del hueso,
habrá Uno y Ninguno
y en nuestros cuerpos crecerá
la ceniza,
justo cuando una primavera más
rodeará el dedo con el anillo.


Y digo Sí
pero con la boca de otro.

NUNTA DE ARGINT

Când tocmai mirosea a primăvară,

te-ai reîntors, mireasă-n alb;

până la tine însă-i vară,

nimic nu urcă,

nu coboară,

miroase doar a primăvară.

                                                        

Mireasa mea cu solzi de ceară,

dispari în ape,

te retrage-n peşti,

în iarba malurilor

creşti,

căci nunta nu e,

nu va fi

decât o margine de zi

bătută-n cuie –

alt Christos

ne va petrece

albu-n os,

va fi şi Unul şi Niciunul

şi ne va creşte-n trupuri

scrumul,

când tocmai înc-o primăvară

inel pe deget înconjoară.

Spun Da

cu gura altcuiva.