”Duhul muntelui” - ”El espíritu de la montaña” de Daniel Montoly (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Daniel Montoly

SPIRITUL MUNTELUI


Acum nimeni nu mai vorbește 
în dialectul acela al păsărilor magice
ale căror pene de fulgere
își făceau cuib 
în ochiul vulcanilor morți
fii ai bătrânului ieri din munți.
A fost condamnat la ostracism
de cei care au cedat
cu supunere voința duhului 
care îi hrănea cu teama,
calmând ura
acelei cărți de fantasme.
Și s-au auzit strigăte
împotrivă în ținuturile cenușii.
Au fost victimele torturii
începute de aer,
cu mâinile lor albastre amputate,
cu trupurile lor palide,
muscați de dinții câinilor roșii
au fost găsiți dezmembrați
în stomacul norilor
cu cuvâtul adioului
pe buze, susținând
ultimul sunet
cu gâtlejurile lor de gheață.

EL ESPÍRITU DE LA MONTAÑA

Ya nadie habla más

en aquel dialecto de pájaros mágicos

cuyas plumas de relámpagos

anidaban 

en el ojo de volcanes muertos

hijos del viejo ayer de las montañas.

Fue condenado al ostracismo

por aquellos que cedieron

dócilmente su voluntad al espíritu 

que se alimenta con el miedo,

apaciguando la ira

de aquel libro de fantasmas.

Y se escucharon gritos 

disentir por los páramos grises.

Víctimas fueron de la tortura

emprendida por el aire,

con sus manos azules amputadas,

con sus cuerpos pálidos 

mordidos por dientes de perros rojos 

los encontraron desmembrados

en el estómago de las nubes 

con la palabra del adiós     

en los labios, sosteniendo 

el último sonido

con sus fauces de hielo.