”Poem(a) 1” de Tive Martínez traducido al rumano por Elisabeta Boțan
Tive Martínez |
POEM (1)
Întotdeauna când mă întorc la
scenariul copilăriei mele, mă uimește scala ei redusă.
Mă mișc printre case mici pe străzile unei machete ireale.
Pereții vechii mele odăi vor parcă să mă facă prizonier.
Dacă îi lovesc, se poate vedea că nu sunt decât un decor.
Nu pot respira aici, pierdut și greoi precum uriașii.
POEMA (1)
Siempre que
regreso al escenario de mi infancia, me abruma lo reducido de su escala.
Me muevo
entre casas diminutas por las calles de una maqueta irreal.
Las paredes
de mi antiguo cuarto parece que quieran aprisionarme.
Si las
golpeo, comprobaré que no son más que un decorado.
Comentarios
Publicar un comentario