”Et in arcadia ego” de Miguel Veyrat. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.
Et in
arcadia ego
Vântul îți târăște cântul
cu glasul său de bestie
imemorială. Lasă printre rugi frunze
din carnea smulsă
râului de umbre - rival
turbat al eternului, când viața
îți rămâne în
gât. Pentru că
acum știu pe de rost
această moarte inventată
de noi într-o noapte întunecată,
vreau să fiu încă o dată alungat
din Paradis pentru a muri
liniștit - după ce-mi agăț strigătul rebel
din abis spre nimic
ca pe un fir de păianjen.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan
Et in arcadia ego
Arrastra tu canto el viento
con su voz de bestia
inmemorial. Deja en las zarzas hojas
de carne arrebatada
al río de sombras - rival
turbio de lo eterno, cuando la vida
se detiene obstruida
en la garganta. Porque
ya conozco de memoria
esta muerte inventada
por nosotros en una noche oscura,
quiero ser expulsado otra vez
del Paraíso para morir
tranquilo - tras colgar como hilo
de araña mi grito
rebelde desde el abismo a la nada.
Comentarios
Publicar un comentario